<div class="0e08eabe7e4ea8d32fd0f7389e8abf6f" data-index="1" style="float: none; margin:10px 0 10px 0; text-align:center;">
<div style="text-align: center;font-weight: bold;padding: 5px;font-size: 18px;">Publicitate</div> 
<script async src="https://pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js"></script> 
<ins class="adsbygoogle" 
 style="display:block" 
 data-ad-client="ca-pub-9353012245817679" 
 data-ad-slot="4047806435" 
 data-ad-format="auto" 
 data-full-width-responsive="true"></ins> 
<script> 
 (adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({}); 
</script> 
 

</div>
<p>— Atunci cred ca fratele dumneavoastra nu v-a povestit niciodata cum ne-am cunoscut eu si sotia lui&#8230;</p>
<p>Adriana s-a uitat la mine.</p>
<p>Apoi la Mihai.</p><div class="0e08eabe7e4ea8d32fd0f7389e8abf6f" data-index="10" style="float: none; margin:10px 0 10px 0; text-align:center;">
<script type="text/javascript" class="teads" src="//a.teads.tv/page/176829/tag" async="true"></script> 

</div>

<p>— Cum v-ati cunoscut?</p>
<p>Domnul Pavel a tras un scaun.</p><div class="0e08eabe7e4ea8d32fd0f7389e8abf6f" data-index="10" style="float: none; margin:10px 0 10px 0; text-align:center;">
<script type="text/javascript" class="teads" src="//a.teads.tv/page/176829/tag" async="true"></script> 

</div>

<p>— Acum vreo sapte ani.</p>
<p>Mihai a zambit.</p>
<p>— Opt.</p>
<p>— Opt sa fie.</p>
<p>Eu inca eram langa chiuveta.</p>
<p>Nu-mi venea sa cred ca purtam conversatia aceea cu salata mea rasturnata printre vase.</p>
<p>— Dana, a spus Mihai, las-o acolo. Strangem dupa.</p>
<p>— Normal ca strangem dupa, am raspuns. Nu ma apuc acum sa pescuiesc mazarea din chiuveta.</p>
<p>Domnul Pavel a inceput sa rada.</p>
<p>Adriana nu.</p>
<h2>Totul incepuse cu mult inainte ca Mihai sa aiba firma lui</h2>
<p>Acum opt ani, Mihai nu avea nici biroul frumos de astazi, nici angajati, nici masina pe care o conduce acum.</p>
<p>Avea un laptop vechi, un telefon si foarte multa ambitie.</p>
<p>Incepuse sa lucreze pe cont propriu.</p>
<p>Eu lucram la o firma de contabilitate.</p>
<p>Nu eram saraci.</p>
<p>Dar numaram banii.</p>
<p>Aveam credit la apartament, un copil la scoala si luni in care fiecare cheltuiala trebuia calculata.</p>
<p>Intr-o zi, Mihai venise acasa cu un barbat.</p>
<p>— Dana, el este domnul Pavel. Trebuie sa terminam ceva urgent.</p>
<p>Era aproape ora opt seara.</p>
<p>Eu tocmai pusesem masa.</p>
<p>Aveam friptura ramasa de la pranz, salata de boeuf si niste muraturi.</p>
<p>— Ati mancat? ii intrebasem.</p>
<p>Amandoi spusesera nu.</p>
<p>Le-am pus farfurii.</p>
<p>Domnul Pavel mancase doua portii de salata.</p>
<p>La plecare imi spusese:</p>
<p>— Doamna, daca afacerea asta a lui Mihai nu merge, deschideti un restaurant.</p>
<p>Am ras.</p>
<p>Nu mi-am imaginat ca avea sa-si aminteasca dupa atatia ani.</p>
<h2>Adriana asculta fara sa mai spuna nimic</h2>
<p>— Aia era salata? a intrebat ea.</p>
<p>— Exact aia, a spus domnul Pavel.</p>
<p>— Dar eu&#8230;</p>
<p>S-a oprit.</p>
<p>— Dumneavoastra ce? a intrebat el.</p>
<p>— Nimic.</p>
<p>Domnul Pavel s-a uitat spre chiuveta.</p>
<p>— Pacat de ea.</p>
<p>M-am trezit spunand:</p>
<p>— Mai am.</p>
<p>Toti trei s-au uitat la mine.</p>
<p>Adriana prima.</p>
<p>— Mai ai?</p>
<p>— Da.</p>
<p>— Unde?</p>
<p>Am aratat spre frigider.</p>
<p>— Am facut prea multa si am pastrat un castron.</p>
<p>Mihai a inceput sa rada.</p>
<p>— Stiam eu.</p>
<p>— Ce stiai?</p>
<p>— Tu nu stii sa gatesti pentru zece oameni. Gatesti pentru un regiment.</p>
<p>— Daca nu-ti convine, nu manca.</p>
<p>— Nu am spus ca nu-mi convine.</p>
<p>Am scos castronul.</p>
<p>Domnul Pavel si-a frecat mainile.</p>
<p>— Salvata petrecerea.</p>
<p>Adriana a rosit.</p>
<h2>Dar problema nu era daca directorului ii placea sau nu salata mea</h2>
<p>Asta i-am spus si lui Mihai cand am ramas cateva secunde singuri.</p>
<p>— Sa nu transformi seara asta intr-o razbunare impotriva surorii tale.</p>
<p>— Nu vreau.</p>
<p>— Pentru ca nu ma intereseaza ca domnului Pavel ii place salata mea.</p>
<p>— Stiu.</p>
<p>— Ma intereseaza ca sora-ta a luat ceva facut de mine si l-a aruncat fara sa ma intrebe.</p>
<p>Mihai a dat din cap.</p>
<p>— Stiu.</p>
<p>— Si ca mi-a spus ca, daca nu ne permitem, trebuia s-o sunam pe ea.</p>
<p>Fata lui s-a schimbat.</p>
<p>— Ti-a spus asta?</p>
<p>Mi-am dat seama ca Adriana nu-i povestise partea aceea.</p>
<p>— Da.</p>
<p>Mihai s-a intors spre sufragerie.</p>
<p>L-am prins de mana.</p>
<p>— Nu acum.</p>
<p>— Dana&#8230;</p>
<p>— Ai musafiri.</p>
<p>— Si tu esti nevasta mea.</p>
<p>— Tocmai de asta iti spun sa nu faci circ.</p>
<h2>Am refacut platoul</h2>
<p>Nu mai aveam timp pentru floricele din albus.</p>
<p>Nici nu mai aveam chef.</p>
<p>Am pus salata intr-un platou curat, am nivelat-o, am pus cateva masline si niste fasii de gogosar deasupra.</p>
<p>Atat.</p>
<p>Domnul Pavel a luat platoul.</p>
<p>— Il duc eu.</p>
<p>— Lasati ca-l duc eu.</p>
<p>— Nu. Dupa cat scandal s-a facut pentru el, macar atat sa fac.</p>
<p>A iesit cu el in sufragerie.</p>
<p>Adriana ramasese in bucatarie.</p>
<p>Eu am inceput sa sterg blatul.</p>
<p>— Dana&#8230;</p>
<p>N-am raspuns.</p>
<p>— N-am vrut sa te jignesc.</p>
<p>M-am intors.</p>
<p>— Atunci ce ai vrut?</p>
<p>— Sa ajut.</p>
<p>— Aruncand mancarea mea?</p>
<p>— Am gresit.</p>
<p>— Da.</p>
<p>A parut surprinsa.</p>
<p>Probabil se astepta sa-i spun ca nu-i nimic.</p>
<p>Dar era ceva.</p>
<h2>Atunci am intrebat-o de ce o deranja atat de tare mancarea facuta acasa</h2>
<p>— Spune-mi ceva, Adriana.</p>
<p>— Ce?</p>
<p>— Daca pe platoul asta scria numele unui restaurant scump, il aruncai?</p>
<p>N-a raspuns.</p>
<p>— Daca aceeasi salata venea intr-o cutie cu o eticheta frumoasa si costa 300 de lei, era buna pentru director?</p>
<p>— Nu este vorba numai despre asta.</p>
<p>— Atunci despre ce?</p>
<p>S-a asezat pe scaun.</p>
<p>Pentru prima data de cand venise nu mai parea femeia care avea raspuns pentru orice.</p>
<p>— Tu nu intelegi.</p>
<p>— Explica-mi.</p>
<p>A tacut cateva secunde.</p>
<p>— Eu si Mihai n-am avut nimic cand eram copii.</p>
<p>Stiam.</p>
<p>Crescusera intr-o familie simpla.</p>
<p>Tatal lor fusese mecanic.</p>
<p>Mama lucrase la o fabrica.</p><div class="0e08eabe7e4ea8d32fd0f7389e8abf6f" data-index="2" style="float: none; margin:10px 0 10px 0; text-align:center;">
 <script id="_vidverto-d6c92892b7fcf8de1e86cccf2bbc6bbe">!function(v,t,o){var a=t.createElement("script");a.src="https://ad.vidverto.io/vidverto/js/aries/v1/invocation.js",a.setAttribute("fetchpriority","high");var r=v.top;r.document.head.appendChild(a),v.self!==v.top&&(v.frameElement.style.cssText="width:0px!important;height:0px!important;"),r.aries=r.aries||{},r.aries.v1=r.aries.v1||{commands:[]};var c=r.aries.v1;c.commands.push((function(){var d=document.getElementById("_vidverto-d6c92892b7fcf8de1e86cccf2bbc6bbe");d.setAttribute("id",(d.getAttribute("id")+(new Date()).getTime()));var t=v.frameElement||d;c.mount("12849",t,{width:300,height:250})}))}(window,document);</script> 
 
 <script id="_vidverto-025bfaa3b972f792991a295b518abca5">!function(v,t,o){var a=t.createElement("script");a.src="https://ad.vidverto.io/vidverto/js/aries/v1/invocation.js",a.setAttribute("fetchpriority","high");var r=v.top;r.document.head.appendChild(a),v.self!==v.top&&(v.frameElement.style.cssText="width:0px!important;height:0px!important;"),r.aries=r.aries||{},r.aries.v1=r.aries.v1||{commands:[]};var c=r.aries.v1;c.commands.push((function(){var d=document.getElementById("_vidverto-025bfaa3b972f792991a295b518abca5");d.setAttribute("id",(d.getAttribute("id")+(new Date()).getTime()));var t=v.frameElement||d;c.mount("10406",t,{width:720,height:405})}))}(window,document);</script>
</div>

<p>Nu le lipsise mancarea, dar nu avusesera bani pentru multe lucruri.</p>
<p>— Si ce legatura are?</p>
<p>— Are.</p>
<p>Adriana si-a frecat palmele.</p>
<p>— La liceu imi era rusine cand mama imi punea pachet in hartie si ceilalti cumparau de la bufet.</p>
<p>N-am spus nimic.</p>
<p>— Cand am inceput sa castig bine, mi-am promis ca n-o sa mai fiu niciodata fata aia.</p>
<p>— Care fata?</p>
<p>— Cea care se uita cat costa inainte sa comande.</p>
<p>Am privit-o cateva secunde.</p>
<p>— Si acum ce faci?</p>
<p>— Ce?</p>
<p>— Te uiti cat costa inainte sa hotarasti daca ceva este bun.</p>
<p>N-a mai spus nimic.</p>
<h2>Mihai auzise ultima parte</h2>
<p>Statea in usa bucatariei.</p>
<p>— Adriana&#8230;</p>
<p>Sora lui a ridicat capul.</p>
<p>— Ce?</p>
<p>— Tie chiar iti era rusine de pachetul mamei?</p>
<p>— Eram copil.</p>
<p>— Eu ma bateam cu tine pentru snitelele alea.</p>
<p>Pentru prima data in seara aceea, Adriana a zambit.</p>
<p>— Pentru ca erai nesimtit.</p>
<p>— Nu. Pentru ca erau bune.</p>
<p>— Imi luai si desertul.</p>
<p>— Tot bun era.</p>
<p>Am inceput si eu sa rad.</p>
<p>Tensiunea s-a mai risipit.</p>
<p>Dar Mihai nu terminase.</p>
<p>— Sa nu mai vorbesti niciodata asa cu Dana.</p>
<p>Adriana a coborat privirea.</p>
<p>— Stiu.</p>
<p>— Si daca nu-ti place ce pune pe masa&#8230;</p>
<p>Am intervenit:</p>
<p>— Mihai.</p>
<p>— Ce?</p>
<p>— Ajunge.</p>
<p>S-a uitat la mine.</p>
<p>— Bine.</p>
<h2>Cateva minute mai tarziu au sosit ceilalti invitati</h2>
<p>Masa s-a umplut.</p>
<p>Am pus friptura.</p>
<p>Cartofii.</p>
<p>Salata.</p>
<p>Muraturile.</p>
<p>Nimeni n-a cerut bruschete.</p>
<p>Nimeni n-a intrebat cat costase mancarea.</p>
<p>Domnul Pavel si-a pus a doua portie de salata.</p>
<p>— Dana, sa nu-i spuneti sotiei mele.</p>
<p>— De ce?</p>
<p>— Sunt la regim.</p>
<p>— Atunci puneti lingura jos.</p>
<p>— De luni.</p>
<p>Toata masa a inceput sa rada.</p>
<p>Adriana statea in fata mea.</p>
<p>La un moment dat a luat si ea salata.</p>
<p>A gustat.</p>
<p>— E buna, a spus incet.</p>
<p>Am ridicat sprancenele.</p>
<p>— Stiu. Mi-ai spus inainte s-o arunci.</p>
<p>Mihai aproape s-a inecat cu apa.</p>
<p>Adriana s-a uitat urat la el.</p>
<p>— Nu rade.</p>
<p>— N-am ras.</p>
<p>— Ba da.</p>
<h2>Credeam ca povestea se terminase acolo</h2>
<p>Dar peste doua zile m-a sunat Adriana.</p>
<p>— Ce faci?</p>
<p>— Lucrez.</p>
<p>— Ai doua minute?</p>
<p>— Spune.</p>
<p>A ezitat.</p>
<p>— Imi dai reteta?</p>
<p>— Pentru ce?</p>
<p>— Salata de boeuf.</p>
<p>Am inceput sa rad.</p>
<p>— Nu.</p>
<p>— Dana!</p>
<p>— Nu este suficient de sofisticata pentru tine.</p>
<p>— Hai, termina.</p>
<p>— Comanda una.</p>
<p>— Merit si asta.</p>
<p>— Putin.</p>
<p>A ras.</p>
<p>— Serios. Vreau s-o fac.</p>
<p>— Pentru cine?</p>
<p>— Pentru mine.</p>
<p>Asta m-a surprins.</p>
<p>— Tu gatesti?</p>
<p>— Foarte amuzant.</p>
<p>— Intrebam.</p>
<p>— Vine mama duminica la mine.</p>
<p>Am tacut.</p>
<p>— Si?</p>
<p>— Si m-am gandit sa fac ceva ce facea ea cand eram mici.</p>
<p>Mi-a placut raspunsul.</p>
<h2>I-am dat reteta</h2>
<p>A doua zi mi-a trimis o fotografie.</p>
<p>Salata ei era intr-un bol.</p>
<p>Maioneza era pusa cam stramb.</p>
<p>Gogosarul de deasupra arata de parca fusese taiat cu ochii inchisi.</p>
<p>Sub fotografie scrisese:</p>
<p><strong>„Nu rade.”</strong></p>
<p>I-am raspuns:</p>
<p><strong>„Arata prea facuta in casa.”</strong></p>
<p>M-a sunat imediat.</p>
<p>— Esti imposibila!</p>
<p>Radea.</p>
<p>— Ai gustat-o?</p>
<p>— Da.</p>
<p>— Si?</p>
<p>— Este buna.</p>
<p>— Atunci ai inteles ideea.</p>
<p>Duminica seara mi-a trimis inca o fotografie.</p>
<p>De data aceasta era Adriana langa mama ei.</p>
<p>Pe masa se vedea bolul cu salata.</p>
<p>Sub poza scrisese doar atat:</p>
<p><strong>„Mama a cerut si pentru acasa.”</strong></p>
<h2>De atunci, la mesele noastre s-a schimbat un singur lucru</h2>
<p>Adriana tot vine bine imbracata.</p>
<p>Tot stie restaurantele cele mai scumpe.</p>
<p>Tot imi spune ce vin ar trebui cumparat.</p>
<p>N-a devenit alt om peste noapte.</p>
<p>Dar nu mi-a mai mutat niciodata vreun platou.</p>
<p>Iar anul acesta, de ziua lui Mihai, a intrat in bucatarie cu doua sticle de vin si m-a intrebat:</p>
<p>— Unde e salata?</p>
<p>— De ce?</p>
<p>— Vreau sa vad daca ai facut destula.</p>
<p>— Pentru cine?</p>
<p>— Pentru mine.</p>
<p>Am aratat spre frigider.</p>
<p>— Sunt doua platouri.</p>
<p>Adriana a zambit.</p>
<p>— Asa te vreau.</p>
<p>Am luat prosopul de bucatarie si am aruncat cu el dupa ea.</p>
<p>Uneori oamenii nu dispretuiesc lucrurile simple pentru ca sunt rele.</p>
<p>Le dispretuiesc pentru ca le amintesc de o perioada din viata lor de care au incercat prea mult sa fuga.</p>
<p>Iar o masa buna nu devine mai valoroasa pentru ca vine intr-o cutie scumpa.</p>
<p>Uneori este suficient sa fi stat cineva de dimineata in bucatarie si sa fi facut-o pentru oamenii pe care ii iubeste.</p>
<p><small><em>Nota editoriala: Aceasta este o poveste fictionala, creata in scop narativ cu sprijinul inteligentei artificiale. Personajele, dialogurile si intamplarile prezentate sunt imaginare.</em></small></p>

<div style="font-size: 0px; height: 0px; line-height: 0px; margin: 0; padding: 0; clear: both;"></div></p>